Uncle Jebediah's Magic Cart

Iau de-a gata toate oportunitatile pe care le au. Ba mai mult, se plang in continuu si traiesc cu impresia ca totul li se cuvine. Cand sunt studenti, nu iau nimic in serios, viata li se pare o gluma si le e totuna daca ajung sa lucreze la Tesco sau Microsoft. Oricum facultatea ii impinge de la spate, si de foame nu mor, orice ar fi. De ce sa se oboseasca sa invete?

In uichendul asta am fost intr-un trip care mi-a amintit de vremurile bune, cand plecam in Grecia vineri seara la 6, doar cu harta in brate si costumul de baie sub scaunul de la masina. N-a fost nici pe departe atat de exotic, dar mi-am dat seama ca, desi Marea Britanie pare al dracului de stearsa si banala la prima vedere, daca stii unde sa te duci, dai peste tot felul de mici bijuterii ascunse bine in spatele boschetilor si campurilor de pe marginea autostrazii.

De la Chris Rea , evident. Si stiu ca l-ati vazut deja in Ro si de o luna se tot scrie si se vorbeste despre el. Dar e muzica tineretii mele (adica aveam vreo 7-8 ani cand ai mei ascultau Espresso Logic si Auberge in masina) si unul dintre oamenii aia fara fata cu care am crescut.